Asteptari

Tot timpul avem asteptari …cand nu avem astepatari suntem doar in asteptare. E ca atunci cand comanzi un soufflet de ciocolata. Il stii, il vrei  ca prima data…Nimic nu se compara cu surpriza primului soufflet…lingurita se infrupta din crusta crocanta si dintr-o data lacrimi de ciocolata se preling din adancul “soufflé”tulului pe farfurie. Este divin. Iti spui ca nimic nu te-ar putea impiedica sa il comanzi a doua, a treia oara si revii… dar nimic nu este ca prima oara, soufflet-ul este mult prea copt, are gustul unui  chec banal cu ciocolata si divinul se transforma intr-o secunda in derizoriu…Totul tine de asteptari. Avem asteptari de la noi, de la cei din jur, pana si de la obiectele care ne inconjoara avem asteptari. De multe ori se spune ca avem asteptari prea mari, cine stabileste o limita a asteptarilor si de ce sub limita asta apar dezamagirile? Stiati ca dezamagirile au “un gust amar”? Uneori  preferam  sa nu mai avem asteptari ca sa nu mai avem dezamagiri dar uitam ca putem avea si satisfactii.

Oare ce simte un copil cand un parinte ii spune ca e dezamagit de el? Putem fi dezamagiti de propriul copil pentru ca a luat o nota mica la scoala? Asteptarile parintilor nu determina oare asteptarile noastre ca adulti? Nu ne stabilim limite prea mari pentru ca altii ni le-au impus intr-un fel sau altul? Incepem sa avem asteptari din ce in ce mai mari de la noi si sfarsim prin a fi vesnic nemultumiti. Nemultumiti de ceea ce avem, de ceea ce suntem… Nemultumirea este generata de asteptari, dar oare genereaza asteptari la randul ei? 

“When you stop expecting people to be perfect, you can like them for who they are.”
― Donald MillerA Million Miles in a Thousand Years: What I Learned While Editing My Life

Advertisements