Cu masca, fara masca

Uneori am senzatia ca traiesc viata altcuiva. De fapt fac doar figuratie intr-o piesa de teatru la sfarsitul careia sper ca imi voi sterge machiajul de pe fata si imi voi juca propriul rol. Sub pudra alba insa, un suflet ar vrea sa-si traiasca fericirea dar prea multe roluri a jucat asa ca rolul propriei vieti a fost uitat. Si din pacate nu exista sufleur pentru acest rol. Acum face doar figuratie, iar seara pleaca acasa cu acelasi strat de pudra si cu colturile gurii incremenite intr-un zambet schimonosit care taie rani adanci in inimile celor din jur.
Ati fost vreodata la o piesa de la care v-ati ridicat si ati plecat? Mie imi vine sa ma ridic si sa plec de la propria-mi piesa, o piesa jucata prost si ieftin. De fapt oricum nu conteaza pentru ca piesa asta se joaca fara spectatori. M-am condamnat singura sa joc la nesfarsit un rol de figurant si sa-mi fiu propriul spectator si critic. Si va veni un moment cand voi cobori de pe scena si cineva doar va stinge lumina in urma mea. Si nimic nu va mai conta…a fost doar repetitia unei piese jucate cu cortina trasa, al carei afis sfasiat de vant si mototolit de ploi va fi calcat in picioare de trecatorii grabiti iar in sala pustiita nu se va fi auzit nici macar sunetul aplauzelor…

Viaţa nu are spectatori. Doar actori.

 

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s