Fir destramat

Increderea este un sentiment fragil. Poti pierde intr-o secunda tot ceea ce ai cultivat cu grija ani si ani de zile. Putem pune egal intre incredere si siguranta, credinta, sinceritatea? Cred ca este poate cel mai puternic liant intre propriile asteptari si atitudinea celorlalti. Increderea orice ar insemna ea este subtire si puternica precum o panza de paianjen. Si ca orice panza de paianjen odata rupta nu mai poate fi reparata. Poate fi increderea recastigata? Incepem si crosetam fire noi care dorim sa acopere firele rupte si sa reintregeasca panza dar cred ca totul este inutil. Panza de paianjen, candva perfecta, va fi destramata din nou la cea mai mica adiere de vant. Si totusi uneori ne dam seama de acest lucru si renuntam de la bun inceput sa mai speram. Alteori, suntem neobositi. Sau pur si simplu suntem prizonieri in panza de paianjen si nu ne putem elibera. Pana la urma sa recastigi increderea cuiva este ca si cum ai juca la loterie. Exista intotdeauna cel putin o sansa (sau nesansa) sa nu castigi. Si sansa aia sta de fapt in puterea de a ierta mai degraba decat de a uita a aceluia care si-a pierdut increderea. Iar Banuiala, cel mai mare dusman al increderii este tot timpul dupa colt, si se furiseaza si se streacoara in mintea si sufletul celui ranit. Si atunci iti vine greu sa ierti si cu atat mai mult sa uiti. De ce? Pentru ca doare al naibii de tare…

 “Loving someone is giving them the power to break your heart, but trusting them not to.” 

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s