“La mine-n suflet este vifor si vin nebuni sa faca schi…”

Trees_snow_fog_sk

Aseara a nins, e prima zapada din acest an. Privesc pe geam si mi se pare ca dincolo de fulgii de zapada se casca niste prapastii uriase unde sufletu-mi pribeag asteapta pe margine…o raza de soare. Totul pare a fi intr-o amorteala latenta. In cele din urma, in ciuda insistentelor mele, toamna a plecat si a luat cu ea ultima farama de caldura si culoare. A venit iarna, iarna care nu uita in niciun an sa vina. Sunt nascuta iarna si totusi o urasc cu toata fiinta mea. Frigul ei iti patrunde pervers in trup si-ti scrijeleste cu gheare de gheata urme adanci in suflet…in inima. Mereu mi-a fost teama de frig…poate pentru ca il asociez cu moartea. De fapt nu e acea teama de nefiinta ci de linistea si singuratatea care o insotesc. Da, frigul e…pustiu.

Si cu trecerea anilor iernile devin din ce in ce mai lungi si mai greu de suportat…asemeni batranetii. Toate anotimpurile insa trec atat de repede si viata trece pe langa tine asemeni toamnei si ramai cu regretul ca nu te-ai mai bucurat de cele cateva raze de soare si ore de lumina. Si peste tot se asterne intunericul iernii…

 “La mine-n suflet este vifor si vin nebuni sa faca schi…”

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s