La o şueta cu Toamna

“Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie”

Sunt atat de obosita… Aseara am stat la o sueta cu Toamna. Ca doua bune prietene am povestit ce a facut fiecare timp de un an. Ea, e neschimbata… aceleasi toane, aceeasi melancolica incurabila, razgaiata precum un copil si rautacioasa cu cei care nu-i fac poftele. Cand se intristeaza imediat da drumul unui suvoi de lacrimi care curge fara intrerupere zile intregi. Sincer, nu stiu de unde mai are atatea lacrimi. Anul asta mi s-a parut chiar mai trista. Ea, insa nu imbatraneste, nici macar nu se maturizeaza,  e doar un suflet de copil inchis intr-un corp de femeie.
Se incapataneaza sa revina in fiecare an desi celor mai multi le este antipatica. Altora le e indiferenta. Acestia nu-i vad rostul, nici macar acela de a face trecerea mai lina spre intransigenta Iarna.
Am luat-o de mana si am cutreierat desculte prin oras, a maturat cu parul ei lung strazile, si-a desfacut cu generozitate bratele si a asternut un covor de frunze ruginii.
Si stiti ce mi-a soptit mai apoi? Ca s-a saturat sa vina in fiecare an si sa curete strazile mudare de colb si sa picteze in culori orasul tern.
Cred ca la anul Toamna nu va mai veni. Si-a luat concediu!

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s