Nu mai sunt copil!

67746_448472728548614_1709495621_n

Oamenii se schimba. Mereu ti se reproseaza “nu mai esti cel pe care il stiam, te-ai schimbat!”, dar nu ti se spune “imi place cel ce ai devenit!”. Oamenii se maturizeaza, nu mai sunt copiii de alta data, devin oameni mari cu copii si cu propriile probleme. Si cei care “ar trebui” sa ii inteleaga nu o fac pentru ca sunt ei insisi orbiti de propriile nevoi si pentru ca schimbarea e greu de acceptat. Acestia se simt neputinciosi…si furiosi ca nu pot face nimic ca lucrurile sa nu se schimbe, ca nu pot impiedica inevitabilul. Parintii ar vrea uneori sa poata pune stapanire pe viata copiilor si sa poata sa le coordoneze tot de la actiuni pana la sentimente. In egoismul lor vor ca singurul univers al copiilor sa fie EI. Totul de fapt incepe din egoism, insasi decizia de a avea copii, caci cine s-a gandit ca isi doreste copii doar pentru ca un suflet sa afle ce minunata e viata?? Ar trebui sa avem taria sa recunoastem ca ne dorim copii din motive cu totul egoiste: sa ne fie sprijin la batranete, uneori sa ne “salveze” relatiile, sa nu ne mai simtim singuri, sa ne simtim “impliniti”… Da, m-am schimbat si sper la randul meu sa am puterea sa-mi vad copila schimbandu-se si transformandu-se intr-un om matur chiar daca asta inseamna sa se indeparteze de mine.

When childhood dies, its corpses are called adults and they enter society, one of the politer names of hell. That is why we dread children, even if we love them, they show us the state of our decay.

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s