Gandurile imi joaca feste in ultima vreme. Vin si pleaca dupa bunul lor plac. As vrea uneori sa le pun stavila insa nu pot. Cele mai multe sunt din copilarie iar unele par atat de actuale. E ca si cum mi-as privi trecutul printr-un geam spart. “E noaptea in care vine Mos Nicolae… Un copil aude o usa cum se inchide…alearga pe hol si langa usa gaseste un joc. – Mama, a venit Mos Nicolae, uite ce mi-a adus…”. Imi lipseste inocenta acelor ani cand nu stiam ce inseamna a invidia si nu stiam ca egoismul e trasatura dominanta a caracterului uman. De ce tanjim atat dupa inocenta copilariei dar cand se manifesta la un adult consideram ca e ridicol? Ne maturizam in timp si aceasta pentru unii inseamna ca nu se mai pot bucura de gesturile marunte, de un cadou gasit in ghetute dimineata…Maturizarea e asociata cu expresia grava si sinistra, in mod incontestabil cea mai pura forma de resentiment, atat de caracteristică celor care se lauda a sti din ce in ce mai multe lucruri. Si da, si eu am invatat ceva de la adulti…am invatat sa vad intunericul din inima lor, minciuna unei asa zise moralitati…decadente. Imi doresc sa fiu din nou copil…dar Mosule te rog sa nu-mi aduci nimic anul asta, ceea ce vreau eu tu nu-mi poti da. Inocenta din pacate nu poate fi facuta cadou…