Sfarsit in vant fara de veste

Sfarsit in vant fara de veste

  
Sfarsit in vant fara de veste
Esti fericita, vad ca porti inel
Am inteles, voi trage dunga peste nadejdea inutila,
Fa la fel.

Mai mult in drumul tau nu am sa ies
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata,
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala.
Putea sa fie mult, nimic n-a fost
In vesnicia mea de plictiseala
Si tot nu-mi inchipui ca puneai vre-un rost.

Si totusi, totusi cateva atingeri
Au fost de-ajuns ca sa-mi dea ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina in noaptea mea de indoieli.
O! De-am fi alaturi doar o ora
Am fi ramas in auriul vis
Ca o eterna roza, aurora,
De ne-nteles, de nedescris.

Ireversibil si-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti din intamplare
Aceste randuri in care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul in picioare
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag
As fi putut sa spun „Esti ca oricare!“
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul
Tu vei ramane nufarul de nea
Vei fi acolo pururi ne-ntinata
Te voi iubi mereu fara cuvant
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo in lumina de mister
Scaldata-n apa visurilor lina
Vei sta iubito ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine
Cand au sa te improaste cu noroi
Tu vino-n lumea visului la mine.
Vom fi acolo singuri, amandoi
Cu lacrimi voi spala eu orice pata
Cu versuri nemaiscrise te mangai
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi asa cum simt de-o vreme
Sa plec de-aicea de la noi curand
Ca glasul tau vreodata o sa ma cheme,
Am sa revin la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci, pecetluitele hotare
M-as zbate- ngrozitor in tarana rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

 

 

 

Advertisements